Pentru cine bat clopotele?

      Mă întreb și eu alături de Hemingway… Priviți, mărețe umbre.. pentru martirii Brâncoveni cinstiți de calendar astăzi, pentru Ștefan cel Mare și Sfânt, pentru Mihai Viteazul, pentru Mircea, voievod si domn, pentru Iancu de Hunedoara și cei ce-au căzut pe câmpurile de bătaie întru apărarea patriei, după cum spune statuia.
      Din păcate, clopote bat și pentru cei ce-au dus făclia muzicii de calitate, plecați dintre noi săptămâna asta…
      Am marea bucurie de a ura un călduros La mulți ani prințesei de Mangop a folkului românesc, doamna Maria Gheorghiu, o rază de lumină pură ce mai salvează din tristețea acestor vești din ultima perioadă!

Ramas bun, Florin Bogardo!

      Pentru cel ce-a dăruit anilor de liceu, tinereții de atunci și de acum cântecul cu trandafiri, învățându-ne să-i iubim și să iubim frumos și cald, un pios omagiu astăzi, la despărțire, din partea celor ce mai sunt liceeni, indiferent de vârstă..
      Fie ca Marele Arhitect să-i primească pe el și pe Tatiana, și, citând o trupă celebră din generația lor, thank you for the music!

A murit Tatiana…

  Ieri, după mult timp, am simțit dorința subită de a o asculta pe Tatiana Stepa și am căutat Copacii fără pădure, poate cea mai cunoscută melodie din bogatul său repertoriu. Vocea caldă a umplut încăperea, încălzind sufletul, iar amintirile nopților din liceu, când ascultam Cenaclul transmis de Tele7 la căști, cu degetul pe butonul roșu al casetofonului, mi-au revenit în minte… Nopți de veghe cu parfum de folk, caseta fâșâia domol, iar comorile se adunau cuminți, una după alta, pe bandă… Din păcate, după o lungă luptă cu boala, Tatiana s-a stins, lăsând în urmă doar înregistrările.
  Cei ce-au iubit-o plâng cântecul ce i-a însoțit în nopțile de muncă, plâng pe cea ce a plecat dintre noi prea tânără, și se roagă Marelui Arhitect să o primească, să-i dea odihnă sufletului său minunat, și să-l aibă în pază pe fiul ce-i rămâne în urmă…
  Nimic n-o va putea înlocui în inimile noastre pe Ea, floare de mină venită pe scena Cenaclului cu un an înainte să apar eu pe lume, interzisă o dată cu el, colaboratoare a soților Vulpescu (tocmai am terminat “Arta conversației“, pe care dna Ileana ar putea s-o dedice, post mortem, Tatianei). O mai puteți asculta pe Radio3 și pe site-urile de clip-uri.

SysAdmin Day

      În fiecare an, ultima zi a lui Cuptor ar trebui sa ne ducă cu gândul la umbrele ce veghează zi și noapte (mai ales!) ca Rețeaua să funcționeze. Din păcate, nici măcar nu le cunoaștem, darmite să le dăm un mail de mulțumire că un an întreg au fost acolo pentru noi, ne amintim doar când ceva pică…
      Astăzi e sărbătoare. Și o cinstim prin muncă.
      root@server#_

    Toate server-ele lumii nu fac cât un zâmbet luminos, nici un Linux ştiut la ultimul şurub n-are căldura şi farmecul unei strângeri de mână.. Du-te la Ea şi lasă fierătăniile în grija celor ce nu mai au altceva..
[Învăţăturile Adminului către ucenicul său]

    Dacă ai timp să suferi din dragoste, înseamnă că nu munceşti destul.

Windows 7 Official Beta

    Vrând să vadă câte huiduieli primesc testeze piaţa înainte de lansare, băieţii lui Balmer au lansat la apă şi versiunea oficială (că pe torrente era de mult) a beta-ului de Windoze 7. Dar, de zgârciţi ce sunt, au o infrastructură aşa neinspirat dimensionată că au fost nevoiţi să nu mai permită descărcarea datorită numărului prea mare de cereri, care le-a paralizat server-ele. Şi ei cred că aşa conving lumea că pot scala după necesităţi când vor lansa platforma Azure? Cine va avea încredere să le lase datele pe mână şi să piardă accesul la ele? Dacă aveţi noroc, s-ar putea să reuşiţi să o luaţi, blogul oficial zicând că şi-au revenit. Eu mă chinui de 3 zile.

Un Crăciun cald!

    Să aveţi sărbători frumoase, fie ca lumina de la Bethleem să vă umple sufletul şi să aveţi parte numai de bucurie, alături de cei dragi! La mulţi ani!

IE, safer than ever?!

    Asta este pretenţia lor, cel puţin. Şi se mai laudă că ar fi băieţi ascultători, deşi eu le-am zis de mult să ofere Firefox în serviciul de actualizări automate..
    Cât de bine ne-au ascultat ne spune BBC ieri.
    Safer and more secure than ever, dar 10k de site-uri infectate.. hmm, pretty good safety, isn’t it?

PS: îmi place poziţia oficială:
“I cannot recommend people switch due to this one flaw,” said John Curran, head of Microsoft UK’s Windows group.

Update: Se pare că băieţii au luat-o în serios şi au dat drumul unui update.

My kind’a guy

    Deşi folosesc Ubuntu de ceva timp, nu auzisem de Linux cu aromă de kiwi şi ştiam doar de mai vechiul proiect al TFM Grup, un fel de Fedora mai nesuferit (BTW, dacă tot vreţi neapărat ceva RedHat, CentOS vă aşteaptă) şi de Nimblex. Dar un băiat a contribuit şi benefic la imaginea externă a domeniului .ro, punând pe picioare acest proiect. Personal, consider că engleza este ceva absolut necesar în IT dincolo de primii paşi, nici Windoze n-a fost localizat până la versiunea XP, dar asta nu ştirbeşte cu nimic meritul iubitorului de libertate. Kudos, man!

Eu rămân ce-am fost, romantic şi de Crăciun

    Postul preferat de radio s-a reinventat.. şi a adus o surpriză pentru iubitorii de muzică bună care nu au provizia de colinde mereu cu ei. Aici găsiţi Romantic Christmas, dedicat celor ce vor ceva special, de sezon. Să ascultaţi bine!

Python 3 şi IronPython 2

    Pe 3 decembrie cei de la fundaţie au lansat versiunea 3 a limbajului Python, iar pe 10 răspunde şi concurenţa, aruncând în joc cea de-a doua încercare de IronPython.
    Pentru cei care nu ştiu despre ce e vorba, Python este un limbaj liber puternic şi flexibil, orientat obiect, preferat Perl-ului pentru aplicaţiile mai complexe. Deşi interpretat, rămâne performant şi oferă facilităţi de prelucrare a textelor cu expresii regulate complexe, acces facil la reţea şi suport multi-platformă. Este prietenos cu începătorii ca Visual Basic (nu cere declararea variabilelor, permite crearea facilă de interfeţe grafice, are sintaxă simplă), păstrează totuşi puternica integrare cu funcţiile de sistem Linux ca şi Perl, are suport pentru lambda-expresii şi iteratori ca C#, este portabil ca Java şi este apropiat de C ca stil, dar e special prin uşurinţa cu care poţi face lucruri care cer foarte mult efort în alte limbaje.. este iubit de hackeri, care îşi pot construi astfel arme eficiente de atac, susţine platforme web complexe (Thawte şi chiar Google) şi lucrează natural cu bazele de date.. beneficiază de o colecţie enormă de biblioteci care ajută dezvoltatorul să construiască rapid aplicaţii din cele mai diverse.

La mulţi ani, România!

    Astăzi se împlinesc 90 de ani de la un eveniment care a înflăcărat atunci o mare de oameni şi a dat speranţe unui popor care suferise multe. Aproape un veac a trecut, timp în care s-a pierdut mare parte din entuziasmul ce cuprinsese pe cei adunaţi la Alba Iulia. Nici idelaurile paşoptiste de Dreptate şi Frăţie, nici pohta lui Mihai Voievod, nici măcar măsurile lui Cuza n-au rămas. Astăzi, lumea vorbeşte cu dispreţ despre valorile naţionale, corupţia a deăşit orice limită iar emigrarea începe să devină ceva obişnuit pentru tinerii de valoare. Totuşi, aşa cum este, e ţara noastră şi chiar trăim în ea. Tuturor celor ce se mai simt români, fie că sunt sau nu acasă, le urez din toată inima La mulţi ani şi le doresc să se bucure la maxim de ceea ce frumos în viaţa lor, să creadă şi să facă tot posibilul pentru a îmbunătăţi situaţia din jurul lor, să aibă parte de împliniri şi cât de multă fericire se poate!
    Anul acesta îmi propusesem să merg acolo unde Vasile Goldiş citise Rezoluţia Unirii, dar uite că iar n-a fost posibil. Sper să fi mers alţii şi să se fi bucurat, în loc să trăiască viaţa prin televizor..

    Interacţiunea cu persoanele feminine nu e aşa de dificilă, trebuie doar să înveţi limbajul lor de programare. Cu ceva timp şi răbdare, poţi face chiar reverse engineering asupra protocolului de comunicaţie..

    Dacă faţă de o persoană pe care o consideri prietenă simţi tema de a o îmbrăţişa când o reîntâlneşti după ceva vreme, sau lucrurile importante din viaţa ei ajungi să le afli la ceva timp după ce s-au consumat, de la altcineva, poate ar fi bine să te gândeşti mai bine asupra esenţei acelei relaţii.. valabil şi în cazul în care ceea ce vă diferenţiază (gusturi, filosofie) e mai pregnant decât ceea ce vă e comun..

Freetard?!

    Ştiu că vă întrebaţi ce e ăla. Până adineauri, asemenea lui monsieur Jourdain, eram unul fără a şti despre ce e vorba. Ei bine, în dicţionarul fanilor lui Gates, termenul ăsta desemnează un tip care evită concursurile de programare şi informatica teoretică, e iubitor de Linux (şi software liber, în general), e împotriva globalizării şi a multinaţionalelor, lucrează ca sysadmin şi vorbeşte despre obscenităţi ca Ubuntu..
    Un terminat, ce să mai, unul pe care corporaţia l-ar vrea dispărut ca specie dar, din nefericire pentru ei, nu prea au noroc să li se întâmple asta. Din contră, Ubuntu câştigă adepţi noi în fiecare zi.
    Ce să zică cineva care, angajat fiind, devine şi (fooarte mic) acţionar la respectiva companie? Când câştigă pe an cât 100 de profesori? Bravo lui, e deştept, tot respectul. Dacă acolo vede el libertatea..

Vânt de criză

    Vă daţi seama cât de gravă e criza dacă şi la Google a ajuns să bată Vântu?! Oricum, au operat şi ei concedieri discrete, mai ales că au un număr destul de mare de angajaţi pe care îi tot mută de colo-colo ca să îi poată declara temporari şi să nu le plătească toate drepturile.. aceştia vor fi primii care vor pleca. E şi normal, compania trăieşte în principal din publicitate, iar aceasta din bugetele clienţilor. Dacă scad profiturile, vor scădea şi cheltuielile de reclamă. Nici Yahoo! se pare că nu stă prea bine. Acum se oferă doar jumătate din sumă pentru motorul de căutare. Mie mi se pare mult mai preţioasă baza de utilizatori.. Oare vom rămâne fără căsuţa favorită de poştă electronică?!
    Sun e în cădere liberă, outsourcing-ul va fi şi el afectat (spunea Radu Georgescu).. nici măcar spammer-ii n-o duc prea bine.
    Totuşi, aşa cum spuneam, netbook-urile iau avânt. Bineînţeles că preţurile încă sunt nesimţite (în 3 luni de abonament dai cât ai dat pe el), dar sunt de urmărit, peste un an-doi cred că vor fi oferte accesibile. Eu abia aştept unul, e grozav să poţi citi o carte în tren/metrou/autobuz, să poţi vedea eventual un clip sau o emisiune scurtă în pauzele de lucru, să poţi citi şi răspunde la mail în timp ce eşti blocat în trafic (bucureştenii ştiu asta din experienţă).. vitezele de 7M sunt pur şi simplu marketing agresiv, doar nu descarci filme în tren! Nu mai vorbesc de zona de acoperire 3G+. Dacă ar fi costat 99 euro cu abonament lunar de 10 euro, pe 2 ani, era ceva imbatabil. Dar orice chestie nouă e scumpă când apare. Fiind uşor de luat oriunde, pariez că o să vedem curând în Mall sau la cafenea mesele pline de fitzoşi cu jucării din astea. Gata, iPhone s-a fumat, acum deja trecem mai departe? Neah, e prea complicat de utilizat un computer pentru Ratatouille, iPhone nici măcar nu mai are butoane.. şi e ultimul răcnet. Răcnet de manele.
    Update: Există şi Google pentru cocalari. Aflat de la Katmai.

    De departe cel mai bun prieten al sysadmin-ului, singuratic sau nu, este laptopul de 12 inch! Daca e și Dell, cu atât mai bine. Am zis.

    Poţi avea o relaţie minunată cu oamenii în general (şi cu persoanele feminine în special) de-abia din momentul în care nu mai aştepţi nimic de la nimeni.. în plus, asta te scuteşte şi de dezamăgiri.

Treabă românească

    Adineauri am vrut, din curiozitate, să intru pe pagina Senatului. Ce credeţi că am primit?! No IE, no access! De ce? Păi, citez:
    Ne cerem scuze pentru eventualele neplaceri generate utlizatorilor unor browsere de internet.
In acest moment se lucreaza la compatibilizarea site-ului cu alte browsere de internet.
    Apoi, sunt invitat să descarc IE sau o clonă adaptată pentru Unix-like. Scurt: WTF?!!? Adică, cine n-are IE, să plece! Noi, bugetivorii de lux, nu putem sa folosim un CMS liber, nu putem nici măcar să facem ceva de cine ştie câţi ani, ca să poată şi amărâţii utilizatori de Firefox/Epiphany/Opera pe Linux (cazul meu) să vadă site-ul.. pe banii statului, Windoze rulează!
  Merge totuşi în Chrome emulat, dar adminii Senatului n-au auzit de rescrierea adresei aşa că, dacă scrieţi doar senat.ro, crapă (bine, fiind beta şi rulat în Wine..).

    Cum poţi să vrei să iubeşti un om, dacă nu eşti compatibil nici măcar cu muzica ce-i încălzeşte lui sufletul?

Visul american…

    e să câştigi o căruţă de bani pe de-a moaca? Dacă eşti suficient de moacă, pentru tine este. Ştiţi cum se zice, există proşti, foarte proşti şi ame.. da, aţi ghicit.
    Nu se poate să aibă cineva căsuţă poştală electronică şi să nu fi primit măcar o dată un mesaj de tip escrocherie nigeriană. Ştiţi despre ce e vorba, vi se promite că, în schimbul unor mici taxe de transfer, veţi primi jumătate din averea lui Gates dacă ajutaţi o văduvă de fost mare afacerist s-o recupereze. Ce faceţi cu asemenea misivă? Dacă nu daţi “Mark as spam”, aţi greşit răspunsul. Dacă le trimiteţi şi bani, deja mă întreb ce mai căutaţi la mine pe blog. Dar o femeie a făcut-o. Cred că, dacă nu era ameninţată cu închisoarea, era în stare să-şi amaneteze şi copii. Ştiu că nu e permis să le laşi proştilor banii în buzunar, că aşa sunt răzbunate faptele comise de soldaţii “eliberatori” în ţările lumii a 3-a.. Dar nu mă pot abţine să nu râd în hohote!
    Eu am aflat-o de la Marele Han, el cine ştie de pe unde..
    Update: Încă un caz, de data asta povesteşte Katmai.

    De ce sunt toţi analfabeţii cu bani obsedaţi de SUV-uri? Simplu, când a trebuit să înveţe tabla înmulţirii n-au fost capabili să treacă dincolo de 4×4, acum scriu şi pe maşină, să nu uite ..

    Dacă privim dezamăgirea ca pe ceva negativ, asta înseamnă că opusul, amăgirea, este ceea ce dorim să trăim?

    Dacă spui că oamenii au nevoie şi de oameni, dar în primul rând de Dumnezeu, şi totuşi simţi frig în sufletul tău, înseamnă că nu eşti suficient de aproape de cel puţin una dintre cele două..

Hacker != hoţ

    Face vâlvă zilele acestea povestea “micului hacker” român, celebru atât prin reuşita sa strălucită la examenul de admitere în facultate, dar mai ales prin infracţiunea de care este acuzat de Poliţia italiană.
    Trecând peste amănuntul că românii nu pot ajunge celebri în Italia decât ca infractori, fie ei şi deştepţi, nu pot să nu remarc faptul că totul e mult zgomot pentru nimic.. un puştan cu cap, dar fără minte, s-a gândit că, dacă tot fură toţi pe net şi devin bogaţi celebri, de ce să nu-şi facă şi el bani de puşculiţă printr-o tentativă phishing, care apoi a eşuat?!
    Păcat.. asemenea isprăvi au unul şi acelaşi sfârşit, mai devreme sau mai târziu.. numai că merită să încerci una doar când ştii bine că nu eşti în stare să faci altceva mai grozav în viaţă, nu când te duce capul la medalii de olimpiadă.. cumva, nu-l acuz pe el atât de tare, sunt atâţia mafioţi cretini în jur, etalându-şi cu dispreţ luxul de furat..
    Banii tentează, mai ales la vârsta mică, combinând cu lipsa de supraveghere din partea părinţilor.. ajungi pe pagina 1. A avut noroc cu carul, în situaţia în care e s-ar putea s-o scoată la vopsea destul de uşor, dar putea să-şi facă praf orice şansă de carieră, şi nu numai în IT.. merită? chiar spera că va putea rămâne cu banii?!
    Nu vreau să creadă cineva că am ceva cu el din invidie, sau că nu ştiu cu ce se mănâncă ce face el. Pot spune că sunt pasionat de securitate informatică de ceva ani (nu numai web-related) şi că fac cercetare în domeniu, dar n-aş îndrăzni să mă numesc hacker.. până acolo e mult. Multe se pot spune despre un hacker, dar că face o copie pirat unui site pentru a păcăli oamenii.. asta e jignire curată! Carding, cracking, phreaking, astea-s treburi demne de un script-kiddie, nu de un meseriaş.
    Mă şi mir că nu au luat deja atitudine împotriva site-urilor ziarelor care îl ridică în slăvi pe micul Hozart…

Ziua Internetului

    Dacă ieri a fost Gates, azi e asta. Au americanii ăştia, în lipsă de evenimente în istorie şi sărbători reale, chestii gen “ziua cartofilor prăjiţi” sau “ziua aruncării cu hârtii în colegii de birou”…
    În fine, ideea e că acum mulţi ani, când părinţii erau flăcăi, UCLA şi Stanford, primele două noduri ARPA, au comunicat prin TCP/IP. Incredibil, dar nu aveau nicunii pr0n pe hard. Şi nu stăteau măcar pe messenger pe reţeaua nou creată cu multe milioane de dolari. Nişte fraieri.
    Cum urmaşii lui Washington nu duc lipsă de idei creţe ca şi peruca lui, există şi sfântul Internetului. Nu vă zic mai multe, căutaţi şi singuri dacă vă plac aiurelile astea..

Vaccinare sau intoxicare?

    Vă spuneam că, pentru profit, corporaţiile şi oamenii politici sunt în stare să facă orice. Iată un exemplu de la noi din ţară. Chestia asta mi se pare strigătoare la cer! Incompetenţa şi corupţia la cel mai înalt nivel pot cauza cele mai mari pagube, dacă nu sunt stopate la timp.
    Se pare că ideea asta cu vaccinurile în general n-ar fi chiar cea mai sănătoasă treabă din lume, şi se ştiu cazuri de epidemii în Africa, provocate intenţionat chiar de campaniile de vaccinare. Nu vreau să alunec spre Teoria Conspiraţiei, dar e bine să studiem atent realitatea din jur. Unii sunt gata să arunce orice pe piaţă din dorinţa de a se îmbogăţi.
    Încă ceva: nu numai că e total nesănătoasă hrana din restaurantele junk-food (fapt demonstrat şi confirmat, ştiţi celebrele filmuleţe), dar companiile susţin şi aberaţiile morale. Intoxicare pe toate planurile. Aşadar, susţin campania asta.

Windows Azure

    Se pare că Gates şi-a făcut şi un cadou, de ziua lui apărând platforma Windows Azure, noul sistem de operare bazat pe tehnologia cloud-computing. Asta nu înseamnă că oamenii sunt cu capul în nori, ci că e mai simplu să-i faci să plătească licenţa dacă aplicaţia rulează la tine în datacenter şi datele lor sunt în posesia ta, fiind imposibil de controlat ce faci cu ele. Şi să împingi lumea să folosească instrumentele tale (VisualStudio, .NET). Cică Microsoft Azure va oferi suport pentru Eclipse, Python şi PHP.. aşa să fie, dar nu ştiu ce îmi spune că va mai trece vreme până când tehnologia va avea suport pentru Linux ori Mac Deja Firefox 3.0.3 crapă într-o veselie pe site-ul lor.. de ce oare?
    Ei cică oferă interacţiune cu cei 450+ mil utilizatori Live! Services.. da, foarte drăguţ, după Silverlight vine chestia asta. Chiar sunt curios ce mai urmează, M$ Phone?! Că Windoze CE oricum au.
    Nu cred că e foarte departe momentul în care totul va fi bazat pe web, pur şi simplu vei instala o aplicaţie gratuită pe calculator, un fel de nucleu care să includă drivere şi suport de conectare la Internet. Mai departe, de la e-mail şi mesageria instantanee la aplicaţii de contabilitate şi jocuri, totul va fi online, cu acces pe bază de abonament plătit. Pirateria va fi imposibilă, pentru că tot conţinutul va fi găzduit pe reţea, copiile de siguranţă vor deveni inutile iar setările te vor urma oriunde în lume ai merge.. deschizi sesiunea şi gata. Muzică, filme, albume de poze, tot ce vrei, plăteşti şi foloseşti. Cam cum sunt acum portalurile mobile, cu preţurile lor nesimţite. Trăiască EyeOS, măcar e open-source. Se pare că AJAX face treabă minunată, fără Adobe AiR, fără Silvelight, oferind o experienţă bogată.

Pumnii virtuali se simt

    Tot la expert am găsit articolul ăsta din Gardianul. Acuma, ce-mi vine în cap: dacă am folosi una de-asta şi pentru copii, la clasă? Care nu e cuminte, îsi ia atenţionarea de la distanţă, cu intensitate graduală! Sau pentru parlamentari, cine e văzut dormind, citind ziarul sau studiind poze de familie îşi ia un head-shot, poate se vindecă de frecat menta pe banii statului.
    În acelaşi ziar, un articol despre românii necunoscuţi care ne aduc glorie, spre deosebire de cei pe care îi popularizăm la TV ca infractori..

Ziua lui Gates

    Azi face 53 de ani şi cam tot atâtea miliarde de dolari. Dacă ar da măcar câte o bere de un dolar fiecărui utilizator de Windoze frustrat, cred c-ar sărăci instant. Facem chetă să-i luăm un Tux mare de pluş, să-şi pună în birou? Nu de alta, dar uitaţi ce zice:

    In a world without walls and fences, who needs Windows and Gates at all?!

Păstrarea numărului de telefon

    Te-a săturat de calitatea slabă a serviciilor operatorului tău sau de suportul tehnic incompetent? Tarifele nu te mai avantajează? Ei bine, pentru a scăpa de aceste probleme şi a da peste altele la o companie rivală, până acum erai nevoit să sacrifici numărul de telefon. Asta însemna să pierzi legătura cu contactele vechi, să anunţi pe toată lumea că ţi-ai schimbat numărul şi să aştepţi ca schimbarea să fie propagată. Asta plătind două telefoane pentru un timp. De câteva zile nu mai este nevoie, legea care obligă operatorii să păstreze numărul a fost aprobată şi la noi. Detalii aici.

Jocuri gratuite!

    Răsfoind blogul unui expert, am găsit la el 3 legături pentru jocuri 3D oferite gratuit, în mod legal. Primul şi cel mai interesant mi s-a părut acesta, oferit de Atari pentru a promova Lexus, divizia americană a companiei japoneze Toyota. Acuma stau şi mă întreb: de ce n-or fi mai multe asemenea proiecte, unde compania îşi face reclamă (drept e că jucătorii, în general, nu-şi permit asemenea bolizi) iar consumatorii beneficiază de un joc legal, fără bani?! Jocul merge decent pe sisteme mai slabe, şi este destul de prietenos cu ageamii.
    Următorul este acesta, nu foarte mare, dar care n-a vrut de nici o culoare să pornească pe Dell-ul meu cu video Intel 945M.
    Ultimul, pe care n-am avut timp să-l încerc încă, este celebrul C&C RedAlert, care, la a 13-a aniversare, ne este oferit cadou de producători. Oare n-ar putea şi alţi dezvoltatori să le urmeze exemplul?! Să fim serioşi, jocurile sau aplicaţiile retrase de la vânzare (versiuni vechi) ar putea fi oferite gratuit (sau în colecţie la un preţ modic) şi toată lumea ar avea de câştigat! Compania îşi promovează produsele, utilizatorii nu sunt nevoiţi să fure.. dacă nu ni le daţi, noi oricum le luăm! Dar aşa nu câştigaţi absolut nimic. În loc de enervantele ad-ware/spyware, pot fi incluse reclame statice (adică fără legătură cu un server extern) în aplicaţie, ca imagini, şi din asta s-ar putea scoate profit. A, credeţi că aşa lumea n-ar mai cumpăra noile versiuni, care nu aduc prea multe noutăţi, ci doar devin din ce în ce mai pretenţioase cu resursele hardware? Asta e, trebuie să inovaţi! Altfel, lumea se va orienta către open-source sau freeware, care, de obicei, oferă o alternativă cel puţin decentă.

În trend: touchscreen şi MiniPC

    Se pare că ne aşteaptă două lucruri frumoase: telefoane cu ecran tactil mare şi laptop-uri miniaturale la preţuri din ce în ce mai convenabile. În timp ce calculatoarele scad în dimensiuni, mobilele cresc, ajungând să se întâlnească undeva în zona fostelor PDA-uri, care vor ieşi din piaţă. iPhone a făcut revoluţie, dar a fost repede urmat de HTC şi Samsung, iar modele noi apar din ce în ce mai multe, LG şi Sony-Ericsson nevrând să rămână pe-afară. Aşadar, în 2-3 ani probabil că vor fi chiar accesibile ca preţ pentru toată lumea. Poate mai scad şi preţurile pentru Internet-ul mobil până atunci.. Procesoare Atom dual-core, sisteme Google Android sau chiar Ubuntu MID.. stocarea deja nu mai e o problemă.
    După ce Asus a lansat EEE PC, toată lumea a început să se orienteze spre piaţa de ultra-portabile ieftine. Existau deja modele de 12″ de la Dell şi Sony – dar la preţuri de peste 1300$, iar subţirelul MacBook Air cu ai săi 13″ a făcut furori (dar preţul pipărat a ţinut la distanţă fanii), iar acum Samsung şi Fujitsu au proiecte, MSI Wind e deja pe piaţa din România (şi aşteptăm nerăbdători bateria de 6 celule) în timp ce HP se pregăteşte şi el să ofere un NetBook. Acer AspireOne e şi el prezent.. 7″ e prea puţin pentru un laptop, 8,9″ e cam înghesuit, 10″-10,2″ ar fi tocmai bun. La 12″ e deja laptop veritabil şi cam greu, cu unitate optică. Cameră web şi reţea fără fir au mai toate, ecran LED doar câteva, iar autonomia încă lasă de dorit la cele cu 3 celule. Pentru citit cărţi oriunde te prinde ceva de aşteptat, răspuns la un mail (BlackBerry are o tastatură imposibilă, la fel cu orice smartphone) sau căutat rapid ceva pe net sunt excelente asemenea jucării, uşor de cărat la curs/seminar şi pe munte..
    Deocamdată sunt doar la început aceste două direcţii, dar interesul pentru ele creşte de la o zi la alta. De-abia aştept unul la testare!

    Dacă nici răzbunarea împlinită nu te face mai fericit, dacă te lasă tot gol în interior, atunci în ce să mai creadă cel căruia i s-a furat totul?
(Comentariu la filmul Monte Cristo, 1975)

    Culmea matematicii: Să stai de unul singur şi să te simţi în plus…
    Culmea lenei: să te trezeşti la 6 dimineaţa ca să ai mai mult timp de stat degeaba.

root@voltron# hack
Le programme 'hack' n'est pas installé actuellement. Vous pouvez l'installer

Hackers

    Nu vă gândiţi la filmul omonim, pe care orice adevărat hacker îl înjură. Mă refer aici la filosofia care le guvernează modul de a gândi. Se aplică în orice domeniu, şi este excelent sintetizată în poemul Zen:

Pentru a urma calea,
Observă maestrul,
Urmează-i învăţăturile,
Mergi alături de el,
Priveşte dincolo de el,
Să devii tu un maestru..

    Pe scurt, un hacker înţelege cum funcţionează lucrurile în profunzime şi e un creator, nu un vandal. Îşi împărtăşeşte cunoştinţele liber şi nu încalcă libertăţile altora. Respectă pe ceilalţi şi îi apreciază după cum gândesc, nu după aspectul exterior. Îşi îmbunătăţeşte permanent abilităţile. Documentul original.

- Mămico, de ce poartă miresele rochii albe?
- Fiindcă exprimă bucuria.
- Atunci, mirele de ce-i îmbrăcat în negru?

    Calea cea mai sigură spre succes? Creează o nevoie imperioasă pentru care numai tu ai soluţia. [Murphy]
    Aplicare reală: dărâmă nişte clădiri, aruncă vina pe terorişti, şi apoi poţi impune orice îngrădiri ale libertăţilor cetăţeneşti, în numele protecţiei lor. Sau, mai veche, provoacă duşmanul să te atace şi apoi intră în război, că de fapt asta doreai, pentru profitul propriu..

    El spune “cine mă iubeşte, mă urmează”. Ea e de părere că “el trebuie să vină după mine, că eu sunt fată” şi aşteaptă primul lui pas. Vă mai întrebaţi de ce atâta singurătate?!

    Culmea plictiselii: să te saturi stând degeaba şi să-ţi vină chef de muncă!

    Nu poţi obliga pe cineva să te iubească, poţi doar să zâmbeşti şi să te laşi iubit.. [anonim]

    Într-adevăr, bărbaţii se maturizează mai târziu decât femeile, însă atunci sunt deja căsătoriţi..

Funny hacks

    Toată lumea ştie că securitatea dispozitivelor WiFi domestice e scăzută, dar puţini îşi dau seama cât de periculoasă poate să fie intruziunea. Iată un material edificator. De asemenea, aţi auzit de arma BlueTooth, aşa că vă doriţi o augmentare a puterii semnalului pentru adaptorul vostru? Iată o posibilă soluţie.
    Şi ca să ne amuzăm un pic, să vedem ce se poate face cu panourile de circulaţie sau cu ecranul din gară..

RFIDiots

    Đupă cum cred că aţi auzit deja, se preconizează introducerea etichetelor radio ca sistem de identificare a persoanelor şi mijloc de plată. Ei bine, cu toată vâlva asta în jurul cipurilor implantabile, s-a demonstrat că sistemul e deosebit de slab din punct de vedere al securităţii oferite, pionier în acest domeniu fiind Adam Laurie. Că sunt o modalitate rapidă şi comodă de gestionare a stocurilor de marfă din depozite sau de urmărire a coletelor, nu neg.     Dar ştiaţi că Elvis trăieşte?

Stai la calculator până te apucă boala?

    Ştiam că statul pe scaun multe ore pe zi poate conduce la deformări de coloană, ştiam că tuburile catodice afectează ochii (se pare că nici LCD-urile, datorită tehnologiei cu bare luminoase, n-ar fi chiar inofensive, ca LED-urile) dar că tastatura îţi poate cauza handicap, asta nu mai auzisem. Văzusem tastauri ergonomice mai de mult, dar mi se păreau mofturi şi destul de.. incomode. Aflat de la GO4IT.

Canon ridică ştacheta

   Dacă de curând lăudam FZ28 (~1400 lei), cel cu care Panasonic ataca piaţa compactelor ultra-zoom, iată că vine şi replica celor de la Canon, care aruncă în joc modelul SX10IS.
    Un pic mai greu, un pic mai scump, un pic mai mult zoom şi o focală mai mare (facilitând pozele cu unghi larg, cele pe care le faci când stai pe stradă lângă o clădire înaltă şi înjuri că nu-ţi încape toată în poză – ca la FZ8, care, la 12X, nici nu putea să-mi dea mai mult), şi, bineînţeles, nebunia cu creşterea rezoluţiei, deşi senzorul e mai mic. Stă puţin mai prost la video (Lumix ştie HD), însă are acumulatori standard.
    Ce să zic, deocamdata scorul e indecis. Steve încă nu-l prezintă, e prea nou. E el Canon, dar nu punctează decisiv la nici un capitol, încât să facă alegerea uşoară. Aştept pozele mostră pentru a mă pronunţa.

Doina şi Ion

    Doi oameni care au iubit, au cântat şi au murit pentru un vis care încă nu s-a împlinit.
    Doi oameni uitaţi, şi înjuraţi chiar şi după moarte. Câte ceva despre ei aici. Respect Jurnalului pentru iniţiativă!

Cârpind viaţa

    Faci o maşină. Dacă greşeşti ceva în proiect, nici o problemă, schimbi nişte piese şi speri să meargă.
    Faci un copil. Dacă natura o zbârceşte (că tu nu prea ai mare merit în dezvoltarea codului sursă), şi nu ai unelte pentru debug, mai faci unul, de data asta intervenind înainte de compilare, pentru a obţine un DLL compatibil pentru primul. E etic aşa?
    Cum va fi când o firmă va veni să vândă (pe baza unui patent) un embrion cu nu ştiu ce capacităţi? Vrei ca fiul tău să fie mare geniu? OK, dai x mii de dolari şi ţi-l facem. Îl vrei mare artist, actor, muzician, scriitor? Luăm 3 celule de la Tolstoi, Elvis sau Van Gogh şi gata. Mai dubios e când vor vrea un Napoleon sau Hitler. Nu e garantat (şi nici nu cred că se poate) că va ieşi neapărat Einstein, poate fi un geniu al răului sau o putoare aboslută, inteligent, dar absolut lipsit de voinţa de a învăţa ceva. Cu bolile e uşor, ştii cum arată sursa corectă, vezi bug-ul şi-l elimini. Nu cred că există genă a inteligenţei, vocii frumoase sau a talentului de orice gen. Dar cred că intervenţii de genul “vrem să fie fată, cu ochii verzi, părul blond şi capul pătrat” vor fi..
    Dacă le va veni ideea să implementeze la oameni gene pentru rezistenţă la temperaturi scăzute sau înalte, la otrăvuri sau mai ştiu eu, încercând să creeze supra-omul, va ieşi Frankenstein. Şi atunci să te ţii film de groază în direct.
    E mai uşor să lucrezi cu maşini, nu ai probleme de etică, se strică, o înlocuieşti. Dar calculatoarele sunt maşini care învaţă să gândească..

    Muzica e ultimul refugiu al sufletelor pe care le-a părăsit fericirea. [anonim]

    Singurătatea într-un BMW nu diferă prea mult de cea care te încearcă atunci când ajungi seara târziu cu metroul sau pe jos..

NU patentelor software!

    Gândiţi-vă cum ar fi dacă v-ar da cineva în judecată pentru că citiţi ziarul sau că trimiteţi o felicitare virtuală. Şi că ar cere bani pentru a permite aşa ceva, deoarece acea acţiune a fost înregistrată de persoana respectivă ca fiind creaţie proprie. Sună absurd, nu-i aşa?
    Şi totuşi, asta înseamnă un patent: faptul că proprietarul poate să decidă dacă şi în ce condiţii va permite şi altora să utilizeze ceea ce a brevetat, timp de 20 de ani. În cazul invenţiilor, mi se pare absolut justificată protejarea lor prin legea drepturilor de autor, în beneficiul creatorului. Adică, dacă eu scriu o aplicaţie care nu ştiu ce minune face, am dreptul s-o vând pe câţi bani vreau şi cui vreau, şi nimeni nu are voie să o dezasambleze sau să o vândă fără acordul meu. Asta se numeşte proprietate intelectuală. OK, dar e protejat doar codul sursă al aplicaţiei, nu şi acţiunea realizată de aplicaţie în sine! Dacă eu am creat un soft pentru vizualizat fotografii, e al meu doar softul, nu înseamnă că orice altă aplicaţie care face acelaşi lucru, fără a avea legătură cu codul meu, încalcă proprietatea mea! Aţi înteles diferenţa?
    E OK să brevetezi un nou model de cuţit (formă, compoziţie), dar să spui că acţiunea de a tăia cu cuţitul e inventată de tine şi să ceri bani pentru asta, e absolut stupid!
    Şi totuşi sunt corporaţii care, în rapacitatea lor, au brevetat asemenea acţiuni uzuale(inclusiv procesul de descărcare a unui fişier, caz celebru de luptă cu M$). Ce înseamnă asta pentru utilizatori? Că dacă eu mă duc primul să cer un patent pentru ceva, timp de 20 de ani nu poate nimeni să mai facă aceeaşi acţiune nici chiar în alt mod, fără a îmi încălca drepturile.
    Revoltătoare idee, aplicată peste ocean, şi gata de a fi legiferată şi în Uniune. De aceea susţin campania împotriva patentelor software. Este absolut necesar să limităm legislativ lăcomia giganţilor industriali, înainte să devină monopoluri absolute şi să impună preţurile, eliminând orice concurenţă prin forţă.
    Vreţi un exemplu concret? Iată: ştiaţi că popularele formate multimedia JPEG şi MP3, pe care le utilizăm cu toţii în viaţa de zi cu zi, nu sunt libere? Adică, există câte o persoană juridică ce deţine drepturile asupra lor? Şi poate interzice oricând crearea de software care să le utilizeze? Cum ar fi dacă, pentru a putea distribui simpaticul IrfanView (cel mai bun viewer de imagini, în opinia mea) ar trebui să plătim, nu pentru că autorul ar vrea bani, ci taxa de licenţă pentru formatele proprietare?! Soluţia se numeşte PNG, respectiv OGG, formate libere, dar dacă materialul prezent pe piaţă este în format covârşitor MP3 sau JPEG, ce să facem, reconvertim sute de gigaocteţi de muzică şi imagini, ca să ne putem bucura de ele gratuit? Linux-ul deja suferă din cauza anumitor formate indisponibile..
    Personal, consider că patentele de orice fel stau în calea progresului şi că lumea ar fi mai fericită fără ele, dar nu cred ca mai pot fi eliminate. La medicamente, de exemplu, unde inventatorii cer sume astronomice, deşi producţia în sine nu e aşa costisitoare, inclusiv costurile de cercetare.. nu ai cu ce să plăteşti, mori. Afacerile sunt afaceri, iar oamenii prea ocupaţi să se întrebe care e problema înainte să aibă nevoie, şi atunci apelează la mila publică, în loc să organizeze ample acţiuni de protest, că doar din banii noştri trăiesc (inadmisibil de bine) politicienii care dau legile. Şi pe noi ar trebui să ne servească, de-aia i-am ales, nu marile companii, care le-au susţinut campaniile zomgotoase.

Economia pentru toţi

    Deşi avem economişti în jur, nu vor să ne spună care e mersul banilor într-un limbaj simplu şi care să ne facă să vedem realitatea. Intervin eu (as usual) şi vă propun un film despre cum au apărut băncile, care e ideea cu creditele şi de ce războiul nu trebuie câştigat decât dacă e direct împotriva ta, altfel e profitabil să-l întreţii, finanţând ambele părţi şi trăgând foloasele. Iar dacă nu te atacă nimeni şi vrei neapărat masacru.. simplu, înţepi în stânga şi-n dreapta până când reuşeşti să-l provoci. Apoi minţi plătitorii creduli de taxe că duşmanii sunt gata să-i atace, le răpeşti libertăţile şi le investeşti banii în afacerea morţii, trimiţându-i la luptă ca să te îmbogăţească pe tine şi ai tăi. Dar de unde iau băncile banii?! Din credite.. adică, produc bani fără acoperire în aur sau mărfuri, oricât au nevoie. De unde vin dobânzile? De nicăieri.. sunt create artifical sume de bani, într-un un cerc vicios ce prinde state şi guverne. Sună suspect?! Din păcate, fimul e în engleză, dar majoritatea nu veţi avea probleme cu întelegerea.
    Poate ar fi interesant şi pentru studenţii în Economie.. măcar de dragul aplicării practice a funcţiilor exponenţiale nu e chiar genul de film de duminică la care te uiţi cu familia dar, în contextul crizei economice, poate că e binevenit. Mai sunt şi altele de gen pe site.. mai scurte.
    Vă las, mă duc să-mi fac un credit.
    Update: A apărut o completare la celebrul Zeitgeist, în care prezintă câte ceva din dedesubturile geopoliticii ultimilor 50 de ani.. şi propune o soluţie (nefezabilă pe ansamblu, dar cu ceva idei bune) de redresare. Eraţi curioşi să ştiţi de ce au căzut şefii de state din America Latină? Pentru că stăteau în calea celor mari..

The Corporation

    Corporaţiile au ca unic scop obţinerea de profit, din ce în ce mai mare de la un trimestru la altul, cu orice preţ. Acţionarilor nu le pasă că mediul se distruge, că produsele lor fac rău consumatorilor sau că forţa de muncă este exploatată sălbatic. Şi, pentru a-şi atinge acest scop, plătesc cei mai buni specialişti în psihologie pentru crea reclame ce implementează în minţile mai puţin antrenate filosofia consumatoristă (trebuie să cumperi noul nostru produs!), minţind uneori cu neruşinare asupra efectelor consumului acelor produse, şi cei mai buni avocaţi pentru a le apăra drepturile în caz că unii îi dau în judecată, iar respectarea legilor în vigoare este dictată numai şi numai de rentabilitatea acestei decizii: dacă e mai ieftin să poluezi şi să plăteşti amendă, atunci aşa vor face, chiar dacă distrugerile provocate în biosferă sunt iremediabile. Nu există morală, nu există respect pentru nimic, totul e să vinzi şi să construieşti în mintea publicului o imagine cât mai bună. Uneori, pentru că banii dictează peste tot, corporaţiile influenţează deciziile politice, plătind o corupţie care să-i favorizeze în faţa legilor. Doar cota de piaţă contează. Iar pentru o imagine bună, se fac aşa-zisele implicaţii în viaţa comunităţii, se iau măsuri ecologiste şi se fac sponsorizări.
    Cam ăsta ar fi rezumatul ideilor din filmul The Corporation. Vi-l recomand!
    Intrând acum un pic în detaliile industriei publicităţii, să analizăm puţin cum funcţionează reclama. Se ia o vedetă la modă (actor, cântăreţ, sportiv) şi se plăteşte cu bani grei pentru a populariza o marcă. Tineretul care vrea să fie în pas cu moda va adopta stilul vedetei preferate, cumpărând masiv. Simplu ca bună ziua. Şi totuşi, acest argument logic numit “apelul la falsa autoritate” este, bineînţeles, invalid. Ce legătură are o fată frumoasă şi îmbrăcată sexy cu calităţile pantofilor de sport sau telefonului mobil pe care-l prezintă?! Evident, nici una în afara unui contract generos care-i umple contul. Dar tânărul (şi adulţii deopotrivă, dar pentru ei facem reclame cu familii fericite) nu gândeşte aşa, ci doreşte să semene cu idolul său măcar în ce priveşte telefonul sau produsele cosmetice folosite.. Şi cumpără fericit. De ce trebuie neapărat să ai pe tine şi în jur chestii de firmă? Ca să arăţi că ai bani şi îţi permiţi, deci eşti de valoare? Pentru a impresiona sau a nu fi luat în râs de cunoscuţi? Chiar ai nevoie de atâtea chestii încât ajungi să te îndatorezi la bancă pentru a putea să-ţi cumperi şi mai multe noutăţi?!
    Dar, ar mai cumpăra oamenii pantofi Nike, Adidas, Reebok sau Puma dacă ar fi conştienţi de faptul că sunt produşi nu în America sau Europa, ci în China, de copii de 16-18 ani, care muncesc câte 12 ore pe zi, 7 zile din 7, în regim de sclavi, pentru o sumă de bani care abia le asigură traiul?! Ar mai da atâţia bani dacă ar şti că doar 1% din preţul final reprezintă costurile de producţie? Că nu diferă cu mare lucru de produsele ieftine no-name şi că vedeta care îi poartă la nu ştiu ce competiţie nu i-ar folosi nici plătit în viaţa proprie? Şi totuşi, pentru populaţia din zonele defavorizate, care este utilizată fără nici un scrupul de marii producători, este o bucurie faptul că au unde munci şi că pot căştiga o pâine.. De ce să-i ajuţi să trăiască mai bine, să aibă acces la educaţie şi să evolueze, când asta i-ar face să nu mai vrea să lucreze pentru tine în condiţiile actuale?!
    Ce dacă programul de lucru e draconic, câteva minute de întârziere fiind penalizate, ce dacă masa se ia în 15 minute precis şi dacă uneori nopţile devin zile pentru a produce cât mai mult în perioadele de creştere a cererii? Ce dacă nu există asigurare de sănătate, iar salariul lunar e echivalentul a 80$? Exploatare, dacă interesele ţării o cer, aceşti investitori strategici sunt protejaţi de stat!
    Dar norvegianul care munceşte 6 ore pe zi, pentru un venit de 15x mai mare, nu ştie cine şi cum produce obiectele de care se foloseşte zilnic.. E mulţumit. Nu se gândeşte nici americanul care se îndoapă la McD sau KFC de unde provine mâncarea, sau că moftul lui de a conduce un SUV cât mai puternic costă vieţi în Orient, că războiul e o afacere extrem de profitabilă şi merită susţinut. Oamenii nu contează.
    Companii specializate în inginerie genetică patentează noi forme de viaţă, agresive pentru oameni, dar aducătoare de profit, seminţe care pot fi utilizate pentru o singură recoltă, tot felul de chimicale cu pretenţii de medicamente sau aditivi alimentari care au gust de orice, nu se alterează, dar Dumnezeu ştie ce efecte pe termen lung au. Iar Monsanto nu e o poveste, există şi în România plante modificate genetic, autorităţile nu respectă nici măcar legile europene în domeniu. Cât de curând companiile vor deţine patente pentru însuşi genomul uman! Şi mi-e groază să mă gândesc când vor începe exterminarea formelor de viaţă naturale pentru a le înlocui cu cele create de ei, asupra cărora deţin drepturi de autor! Nu ar fi ideal pentru ei dacă toate vacile din lume ar trebui cumpărate de la un grup de firme? Pentru că celelalte nu rezistă unui virus creat special..
    Ştirile şi informaţiile sunt livrate şi cenzurate de corporaţii, dorinţa de putere e atât de mare încât nimeni nu se gândeşte ca ăsta e drumul spre haos, nu poţi supravieţui cu toţi banii tăi într-o lume poluată şi fără surse de hrană curate.. Oamenii se uită la TV sau citesc ziare şi cred ce scrie acolo.. iar ce ce se opun mistificărilor sunt victime ale costisitoarelor procese..
    În Bolivia, FMI a impus condiţia pentru refinanţarea datoriei naţionale (veşnicul element de constrângere pentru state) ca toate resursele de apă să fie privatizate, inclusiv cea de ploaie.. dacă nu poţi plăti, nu bei. Cui? americanilor de la Bechtel. S-au răsculat si au fost înfrânţi cu forţa militară. Ce e asta?! Forţele de represiune, plătite din impozitele cetăţenilor, luptă împotriva lor!
    Pentru că în Al Doilea Război nu puteau promova Coca Cola în Germania, ca fiind un produs capitalist, au creat Fanta Orange, ca fiind băutura oficială. IBM a a susţinut şi ea războiul.. Voinţa de putere (iar puterea e dată de acumulările de capital) nu mai are limite, toţi vor să puna mâna pe resursele planetei pentru a le putea vinde, pentru a acumula şi mai multă putere. Un scenariu gen Matrix, în care oamenii vor fi sclavi lipsiţi de orice drepturi şi libertăţi în proporţie de 99%?! Producând doar pentru ca mai marii lumii să poată să trăiască bine, ei ştiu cum?!
    Michael Moore ridică o problemă pe care şi cei care au citit Caracatiţa lui Marco Nesse o cunosc: industria locală produce arme sau dorguri şi întreţine societatea! Deci, o lăsăm să funcţioneze şi să re-editeze masacrul de la Columbine?
    Boicotul e o soluţie, dar uneori nu prea ai opţiune.. mai bine te uiţi la meci..
    Update: Ce fac marile corporaţii la nivel planetar fac şi oamenii inconştienţi la nivel local, sacrificând, pe lângă mediu, şi sănătatea lor şi a vecinilor pentru câţiva bani. Multă suferinţă ne mai trebuie ca să ne trezim în massă.. până atunci, unii îşi iau aşa ceva, doar pentru că pot. Banii ăia ar salva o ţară..

Laptop vs desktop

    Un mic studiu comparativ.. experienţa îmi permite să-l fac, am lucrat ani de zile pe desktop-uri şi de 1 an mi-au trecut prin mână destule portabile la test. Pe lângă al meu, cu care lucrez curent. Deci, să analizăm un pic avantajele şi problemele fiecărui tip de calculator.
    La prima vedere, avantajul major al laptop-ului e mobilitatea. Dezavantajul principal, preţul. Pe scurt: dacă ai absolută nevoie de portabilitate, se merită. Altfel.. nu prea.
    Şi totuşi.. un laptop include multe accesorii pe care un desktop obişnuit nu prea le are, iar cumpărarea lor costă. În principal, card reader şi reţea fără fir. Din ce în ce mai utile. Dar un cititor pentru PC nu e scump deloc, iar WiFi acasă e util doar dacă ai mai multe sisteme..
    Un laptop are LCD, avantaj dacă aveai tub, dar un LCD extern mai mare e mai convenabil ca preţ. Un laptop normal de 15,4″ deja nu mai e suficient ca spaţiu de lucru, iar ecranele de 20″ au început să devină accesibile. Dacă te gândeşti la laptop de 17″, deja nu mai e laptop, e atât de greu încât mobilitatea e discutabilă, şi mult prea scump. Pe mine totuşi mă tentează cele de 10″
    Să analizăm ergonomia: tastatura e lipită de monitor, deci te ţine într-o poziţie incomodă. Nici nu e chiar plăcută la utilizare. Încălzindu-se destul de mult, are nevoie de un suport cu ventilatoare, care costă, şi în pat nu e chiar aşa practic pe cât ar părea.. monitorul se înclină, dar nu se poate mişca pe verticală, ca la un LCD modern.
    Deloc de neglijat e performanţa, sau, mai bine zis, raportul preţ/performanţă. Pentru 1600 lei (cele mai ieftine laptop-uri) ai putea lua un desktop mult mai dotat. Sistemul de sunet e decent (uneori), dar nu oferă nici pe departe calitatea unui sistem de boxe normale. Placa video integrată e foarte slabă în comparaţie cu cele de PC. Hardul e mai mic şi lent (5400 rpm) din cauze de consum şi emisie termică, iar procesorul e ediţie mobilă, optimizat şi el pentru economie de energie. Deci, implicit sistemul va fi în urma celor fixe ca scor de putere brută.
    Să privim acum perifericele. Mouse oricum îţi iei, că touch-pad-ul nu te va mulţumi. Dupa o vreme, ai să vrei şi tastatură clasică (şi va trebui să ai una USB), şi cred că şi boxe.
    Dacă faci programare sau îţi plac filmele, repede vei dori un LCD mai mare. Cum hardul se umple repede, te vei gândi la unul extern (300 lei). Păi, dacă stai sa analizezi, de fapt le ai cam pe toate în dublu exemplar! Folosesti doar procesorul de la laptop, şi ai plătit de 2x pentru restul, doar pentru a putea să beneficiezi de mobilitate. Dar ţi-e cu adevărat necesară?!
    Încă ceva, deloc de neglijat.. să zicem că sa strică o componentă, sau doreşti un upgrade, că durata lor de viaţă e din ce în ce mai scurtă. Înlocuirea celor de laptop e mult mai costisitoare, nu numai datorită preţului lor, ci şi prin faptul că necesită service specializat, puţini riscă să deschidă un portabil fără sculele potrivite.. în general, un laptop nu prea se upgrade-aza, pur şi simplu îl foloseşti aşa cum e 2-3 ani şi-l schmbi cu totul. Pe când la un desktop, dacă ai ales cu cap placa de bază, restul componentelor sunt uşor de înlocuit.
    Nu în ultimul rând, trebuie să ştii că unitatea optică a laptop-urilor e mult mai fragilă decât una obişnuită, şi e recomandat să o utilizezi cât mai puţin. Dacă mai iei şi DVD-RW extern, cred că deja ajungi la preţ dublu faţă de un PC cu monitor, tastatură si boxe cu tot.
    Dacă te mişti prea mult cu portabilul, rişti să-l scapi şi gata, terminat distracţia. Plus că, să ţii 3 kilograme şi ceva (laptop, mouse, încărcător plus geanta – asta daca n-ai şi altele) pe umar, dacă eşti o fată mai fragilă, nu prea e o chestie plăcută. Îmi vine mie să dau cu el deseori, şi iarna e criminal să-l duci dacă e polei. În autobuz te loveşti de oameni, e sensibil la temperatură..
    Un plus e bateria, dacă pică tensiunea, nu te afectează. Dar un UPS nu mai e aşa scump..
    Pe total, ca preţ şi fiabilitate (inclusiv ergonomie), desktopul e în avantaj indiscutabil acasă. Nu mai vorbesc că, dacă eşti genul care îşi lasă sistemul mereu pornit din diverse motive, laptopul iese din discuţie. E recomandat să nu-l foloseşti mai mult de 8h/zilnic, dacă nu vrei să-l vezi în service înainte de vreme. Plus că, dacă stă în praf, sau pică lichid pe el, o să ai ceva mai multe neplăceri decât cu o tastatură de 20 de lei. Nu mai vorbesc de durata totală de viaţă, care poate fi şi 10 ani la un PC, chiar fără upgrade, pe când laptop-urile..
    Sper că te-am convins. Am lucrat cu HP/Compaq, Sony Vaio, Toshiba Satellite, Acer Aspire, Fujitsu-Siemens Amilo şi bineînţeles Dell-uri de toate felurile. Adică aproape tot ce mişcă mai important în industrie. Doar IBM şi Asus n-am folosit şi testat, dar oricum, IBM/Lenovo sunt prea scumpe şi au pierdut din caracteristicile care le făceau atât de dorite. Voi reveni cu review despre fiecare model care mi-a trecut prin mână.

[acest articol a fost scris pentru o cunoştinţă având l'embarras du choix]

    Încă n-am reuşit să aflu un răspuns mulţumitor la întrebarea “ce fel de singurătate e de preferat: între ai tăi, între străini sau în doi?”. Voi ce-aţi alege?

Telefoanele viitorului

    Aşa cum există concept cars, există şi concept phones. Oare ce-or să-i mai pună la viitorul model, detector de măsline?

Hoţii de laptop-uri

Hoţia Prostia se plăteşte, dacă păgubitul e suficient de isteţ încât să ştie să ia măsuri. Porţia de râs de la Katmai.

Stereotipuri Hollywood-iene

    Probabil că aţi remarcat deja faptul că anumite lucruri se repetă obsesiv în filme şi că nu sunt explicabile logic. Dar “dau bine” la public. Să ne amuzăm un pic pe seama lor.

    Ea: te iubesc!
    El: până când?
    Ea: păi..
    El: până când ceva sau cineva ne va despărţi, mai devreme sau mai târziu, evident.
    Ea: eu cred că şi dup-aia.
    El: ar fi trist pentru amândoi. Când vom ajunge acolo, uită-mă şi trăieşte.

Sugestie

    Decât să angajeze o mie de programatori să lucreze la Windows 7 (care cică va semăna cu înjuratul Office 2007), şi să iasă un rateu de talia Vista sau Millenium, mai bine ar cumpăra Stardock şi ar da Windoze-ului o interfaţă mai acătării, că ea vinde produsul. Toate facilităţile de securitate în plus, absolut necesare şi binevenite – dacă ar fi implementate cum trebuie, îl interesează prea puţin pe utilizatorul mediu. Oricum OneCare e mult în urma competiţiei, conform testelor – pe cât de bun era RAV-ul. Nu degeaba vor oamenii să facă Win să semene cu orice (Mac mai ales), mai puţin cu el însuşi. Au adoptat formatul închis de teme şi aplicaţiile terţe de obicei provoacă instabilitate. Aşa le-ar creşte profitul exponenţial. Părerea mea.

Google power!

    Ştiam că motorul indexează repede, dar nici aşa! Aseară am scris despre George Şovu şi “O vară de dor” iar astăzi la prânz, căutând să văd dacă mai e de vânzare pe undeva cartea, articolul meu era pe locul 3 în rezultate! Asta da viteză de prelucrare.. sunt curios cât de repede parcurge întregul web, cât de mare e (cel puţin din punctul lui de vedere) şi ce lăţime de bandă au serverele lor.. e genială tehnologia din spate.

Declaraţie de dragoste

[under construction]
    L-am văzut de curând, deşi auzisem de mult de el şi e cu 2 ani mai tânăr decât mine. Scenariul mi-era deja cunoscut, fiind bazat pe cartea lui George Şovu (O vară de dor, Albatros, 198x). O poveste (vocea e a Stelei Enache) frumoasă, despre doi tineri care..

Phantom of the Opera

    Vorbesc despre varianta din 2004. Toţi adminii se uită la filme, eu mai puţin ca toţi, aşa că de curând am dat peste ăsta. Văzusem când eram mic o altă versiune, ceva mai noir. Acum avem un film comercial tipic WB, genul Titanic în alt cadru (tema din Frumoasa şi Bestia). Şi totuşi e un film care mi-a plăcut. O povestire cu farmec parizian, fără mari tensiuni psihologice, efecte speciale de mare artă, voci bune şi nu prea ţipate – de fapt coloana sonoră a luat şi o nominalizare neîmplinită la Oscar.. un erou care îţi devine simpatic, în ciuda crimelor inutile, un viconte Raoul (de Bragellone?) curajos, ce-l învinge neaşteptat pe The Phantom în duel, şi o Meg cel puţin la fel de frumoasă ca şi eroina principală. Îl recomand ca relaxare de vineri seara.. şi abia aştept să fac cunoştinţă cu Leul alb. Mi-a plăcut mult şi Narnia (Şifonierul, leul şi vrăjitoarea), dar despre asta în alt articol.

99,9% new

    Au apărut Yahoo! Messenger 9 final (şi Live! 9 beta, dacă îl folosiţi), Adobe Reader 9 şi FlashPlayer 9. Rezolvă multe probleme de securitate şi recomand update-ul. Aş zice că Reader-ul e un pic mai rapid.
    Noul ymessenger (după ce a fost destul de mult în stadiu beta) aduce o nouă interfaţă şi o mai bună integrare cu YouTube, permiţând vizionarea filmelor direct în fereastra de discuţie. Şi instalează singur FlashPlayer. Voi reveni cu date despre cum scăpaţi de reclamele afişate în partea de jos. Pentru a scăpa de reclamă e suficient să-i spuneţi că nu vreţi, modificând cheia de regiştri HKEY_CURRENT_USER\Software\Yahoo\pager\Locale\Enable Messenger Ad la 0, în loc de valoarea implicită 1. Reporniţi aplicaţia. Soluţia în engleză aici. Evitaţi patch-urile!
    Update: A apărut şi Nero 9, popularul soft de scriere devenind din ce în ce mai obez. Nu mai puţin de 370M în timp ce alternativa gratuită CD Burner XP are doar 3M. Am impresia că sintagma “bloatware” revine în forţă, cam ca înainte de ‘90 la noi, când erai obligat să cumperi şi 3 cărţi nevândute pe lângă una dorită. Cine foloseşte altceva din suita germană, în afară de aplicaţia de scriere? DVD-Playerul oricum nu e oferit în versiune permanentă. Editorul audio e sub varianta free Audacity. Nu mai spun că MediaHome încarcă inutil sistemul, dacă nu-l dezactivaţi..

    Adminul ajunge în zori acasă. Nevasta îl intreabă, cu un ton de ceartă:
- Unde ai fost toată noaptea?
- Închipuie-ţi, dragă, chiar când să plec acasă, secretara cea nouă mi-a adus o cafea şi mi-a zâmbit provocator. Când a pus cafeaua pe masa, i s-a deschis bluza şi nu m-am putut abţine să o sărut pe gât, la care ea a devenit sălbatică şi ne-am pierdut amândoi capul. În final, am ajuns la ea acasă şi ne-am distrat de minune toată noaptea.
- Minţi! Pun pariu că iar ai încercat să-ţi instalezi mizeria aia de Windoze pe staţie!
Morala: decât să-ţi pui Win, mai bine îţi înşeli nevasta, şi-aşa nu te crede!

    Mai mulţi informaticieni la taifas, la o bere.
-Aseară am agăţat o blondă sexy, zise unul dintre ei, am dus-o acasă, ne-am făcut comozi şi am aşezat-o pe tastatura noului meu calculator…
-Stai aşa! Şi ce calculator zici că ţi-ai luat?!

    Un butonar întâlneşte pe stradă o tipă faină. Îşi face curaj şi o opreşte:
- Domnişoară, nu vă supăraţi, aveţi adresă de e-mail?
- Nu, îmi pare rău.
- Ah, ce păcat. Mi-ar fi plăcut să ne cunoaştem..

Kaspersky aruncă ocheade albastre

    Recomand utilizatorilor de Kaspersky 7 să nu folosească şi alt produs de securitate simultan cu antivirusul, dacă nu vor să aibă erori fatale venite din senin. O simplă scanare cu Ad-Aware sau prezenţa pe sistem a unei componente a Prevx CSI va conduce inevitabil la blocări neaşteptate. Nu e prea cooperant rusul, deşi face o treabă destul de bună pe ansamblu.
    De asemenea, dacă doriţi să instalaţi SP3 pentru Windoze XP, acelaşi comportament, installer-ul va da blue screen chiar şi cu protecţia dezactivată. Soluţia este să faceţi instalarea offline, în Safe Mode. Aşa merge fără probleme.

    Cred că mai trist e să ai mereu lângă tine ceva mult dorit şi totuşi să ştii că nu poate fi al tău.. un exemplu poate fi un laptop dar, în alte cazuri, nu se poate măcar cumpăra..

    Cum o putea un bărbat să facă toate cele la petrecerea burlacilor şi apoi să apară în faţa preotului, alături de fata în rochie albă, jurând credinţă pe viaţă şi având ca martori tocmai foştii tovarăşi de distracţie? Stupidă întrebare mai pun şi eu, nu?.. Poate foarte bine.

Cât de cretin să fii să-l întrebi pe Gogu “cum să fii deştept” sau ce cuvinte să foloseşti pentru a fi aşa?! Dar dacă ajungi să cauţi “metode de sinucidere”, “te îmbraci ca un cocalar adevărat”, ori “ce aş vrea să fiu”? Ce te-aştepţi să găseşti cu cheia “cel mai mişto film” sau “tema la franceză”? Eu chiar nu pricep ce-i în capul oamenilor care caută aşa ceva.. chiar crezi că vei găsi un răspuns serios la “faci bani din nimic”, “ce valoare am” sau “eseu despre toamnă”? Cât despre “cum se ajunge la Londra” şi termenii.. exotici, tind să cred că ar trebui pus un mic IQ quiz înainte să-ţi permită accesul la Google, ar face economie de bandă măcar..
    Update: Dacă tot căutaţi de-astea, hai să vă ajut, o carte pentru voi.
    Update: Culmea căutărilor aiurea: subtitrări filme XXX.

    Dacă aţi vedea un boxeur că se strâmbă la un copil mic, încercând să-l facă să râdă, vi s-ar părea emoţionant sau caraghios?

    O dată cu intrarea noilor tehnologii în viaţa noastră, tehnicile anti-înşelarea partenerului se diversifică şi ele. Un editorial din Kudika.

    În relaţii e ca în hacking: mai întâi obţii datele de contact, apoi scanezi ţinta pentru a determina ce tip e şi te documentezi asupra posibilelor puncte de intrare, pregăteşti un exploit şi încerci să penetrezi zidul de foc. Dacă ratezi şi eşti decis să învingi, continui să încerci noi tipuri de vulnerabilităţi, fie până ce comunicarea cu tine va fi blocată, fie până găseşti o breşă şi obţii privilegiile dorite. După aceea depinde de tine dacă vrei să păstrezi cucerirea şi o protejezi de noi atacuri, sau o vinzi pentru o alta..

    În ziua de azi, programarea este o cursă între programatori, care încearcă să construiască aplicaţii cât mai bine protejate anti-prost şi mai performante, si Univers, care încearcă să producă idioţi cât mai mari. Pâna acum, Universul a fost mereu câştigător!

    O cunoscută zicală americană este următoarea: “an apple a day keeps the doctor away”. Dar mult mai adevărat e că “an onion a day keeps everybody away”.
    Completare personală: an Apple everyday keeps Windoze problems away

    Greu de crezut că un om care nu e capabil să fie fericit el însuşi va fi în stare să facă pe altcineva fericit alături de el..

  Cei care se simt nefericiţi înseamnă că stau degeaba prea mult dacă au timp să se gândească şi la asta…

  Când o lansa cineva o campanie de genul “Free hugs for admins”? Când s-or supăra adminii şi nu le va mai merge netul la oameni, aşa că vor mai ieşi din casă, evident. Luaţi aminte.

  Un butonar mergea pe stradă şi a zărit pe marginea drumului o broscuţă vorbitoare care i-a strigat: Dacă mă săruţi, mă voi transforma într-o prinţesă şi voi fi a ta mereu! Fericit, omul nostru o ia şi o bagă în buzunar. Mai merge el puţin şi broscuţa iarăşi strigă şi iar e ignorată… După o vreme, enervată, îi spune: auzi, ţi-am zis că mă voi transforma într-o fată minunată şi că voi rămâne cu tine, de ce nu vrei să mă săruţi? El o scoate din buzunar, o priveşte zâmbind şi-i zice: uite ce e, eu sunt sysadmin şi n-am timp de o relaţie, dar o broască vorbitoare e ceva extraordinar!

    Cea mai sigură cale să nu te doară o dată şi-o dată e să nu te implici. Din păcate însă, calea asta e paralelă cu cea a fericirii, cealaltă măcar o mai intersectează din când în când…

Englezii spun “happy as a clam”. Cu nimic mai prejos, francezii au “heureux comme un fruit dans l’eau”. Nu cunosc echivalentul german, dar presupun că e cel puţin la fel de dubios. Nici una nu mi se pare a avea vreo legătură cu ideea de fericire, aşa că propun o variantă nouă: fericit ca un virus în calculatorul cu Windoze al unei tipe blonde. How happy are you?

    Nu vreau să mă gândesc ce simte cineva care trebuie să meargă azi la o nuntă şi mâine la o înmormântare.. da, ştiu, invers ar fi fost şi mai ciudat.

La mulţi ani, Google!

Astăzi se împlinesc 10 ani de când un vis a prins viaţă, devenind, de la o simpla idee de cercetare, o legendă.
Da, vorbesc despre indispensabilul Scroogle. Îl folosim toţi, zi de zi, indiferent de domeniul de activitate, unii îl au şi pe tricouri
Ce este Google? Astăzi, un conglomerat de servicii dintre care se remarca motorul de cautare. Acum 10 ani era o idee în capul a 2 doctoranzi de la Stanford (ca şi CISCO sau Yahoo). Pe atunci web-ul nu avea nici pe departe extinderea de azi – şi totusi, era mare, şi era nevoie de un instrument pentru a regăsi informaţiile în multitudinea de pagini ce se actualizau permanent. Prima încercare a fost, evident, o.. listă. Simplă şi banală, aşa cum au făcut cei doi studenţi care au creat Yahoo. Dar menţinerea listei prin efort uman a devenit repede imposibilă. Şi atunci lumea s-a gândit să creeze soft de căutare. Dar cum să sortezi rezultatele? Păi, cel mai evident criteriu ar fi numărul de apariţii în pagină al cheii de căutare. Eficient şi nu prea, pentru că au apărut tehnici foarte simple de păcălire a sistemului – gen etichete META şi texte scrise cu “cerneală invizibilă” (tehnici care există şi azi, mult rafinate, sub denumirea pompoasă de SEO). Şi atunci, ca să nu mai cazi în capcana autorilor de pagini, ca şi în sistemul academic al citării articolelor, consideri numărul de legaturi către o pagina ca fiind metrica de bază şi clasifici cu ajutorul acesteia. Totodată, o pagină importantă (indicată de multe altele) are, pentru paginile la care trimite la rândul ei, o greutate mai mare (adică, dacă te citeaza cineva mare, acel vot e mai valoros decât acela al cuiva mai puţin important). Un algortim natural şi de bun simţ, nu? Ceea ce am descris nu e altceva decat celebrul sistem PageRank vizibil în Google Toolbar. Algoritmul în sine e extrem de complex şi ţine cont de mult mai multe lucruri, inclusiv numărul de apariţii ale termenilor şi poziţia lor în pagină, dar ideea principală e cea expusă.
Se pare că algoritmul e eficient şi Google a ajuns in top destul de curând.
Pe langa acurateţe, o maşină de căutare trebuie să întoarcă rezultate actuale. Şi aici intervine Google bot, numit şi spider, un software care parsează paginile şi parcurge sistematic structura de legături. În FrontPage se poate creea vizual un graf pt site-ul la care lucrezi, şi asta vă poate da o idee despre cât de complexă e structura web-ului. Nu e ierarhică/arborescentă, ci pur şi simplu ca o pânză de păianjen. Astfel, Google citeşte tot ce există pe web, trecând din pagină în pagină, aşa cum am face noi. Viteza însă e impresionantă (uneori şi pentru servere, care mai crăpau din cauza lui acum câţiva ani, apărând celebrul robots.txt, fişierul care îl alunga pe păianjen). Dar, surprinzător poate pemtru unii, Google nu vede culori, nu vede nici un fel de animaţii flash, filme sau muzică, nu vede nici măcar stilurile CSS de aranjare în pagină! El vede doar textul, tabelele şi numele imaginilor (încercaţi Lynx dacă sunteţi curioşi) – exact ca primele programe de navigare. Extrem de util este şi G Cache, sistem ce păstreză variantele mai vechi ale paginilor indexate..
Ei bine, având o interfaţă simpla şi returnând rezultate excelente, Google a devenit rapid favoritul tuturor. Însă cercetarea de gen cere bani – iar Google a refuzat să favorizeze pagini contra cost, aşa că a trebuit să apară ceea ce numim AdSense, reclama senzitivă la context (cel puţin teoretic). Astfel, dacă ai o pagina despre vinuri, reclamele care apar sunt legate de asta: vinuri, instrumente de vinificaţie, pahare, etc. Astfel se evită ca pe o pagină despre calculatoare să apară reclame la detergent (pe care le iubim cu toţii) sau la mai ştiu eu ce Cola.
Pe lângă cele două, Google a cumpărat YouTube şi a devenit furnizorul numarul 1 de conţinut video liber de pe net (păstrând şi G Video). Şi-a îmbogăţit paleta cu “cea mai complexă căutare de imagini de pe web”, un instrument la fel de util ca şi motorul însuşi. Alături de asta, au supravieţuit listele (Directory), şi arhivele de ştiri (News) – în sensul Usenet, nu cel de ştiri de ziar. Povestea aici e cam lungă, nu mai insist asupra a ceea ce sunt ele.
Tot din dorinţa de a câştiga piaţa, s-a lansat GMail, un alt fel de poştă: 1G de spaţiu (Yahoo oferea 10, apoi 100 M) şi capabilităţi de indexare, compatiblitate cu clienţii de mail etc – devenind şi el un favorit în mediul academic (eu personal rămân la Yahoo). A apărut si Google Talk, un fel de messenger cu voce, completând suita de comunicare. Şi pentru că M$ a insistat sa aibă MSN devenit Live! Search, Google a ripostat cu Docs&Spreadsheets, oferind posibilitatea de a crea, partaja şi salva documente direct pe web, în format compatibil Office, direct din browser. Împreună cu ele, Calendar aproape că formează un groupware gratuit.
Ce mai face Google? Android, sistemul pentru telefoane mobile, un nou browser, Chrome, oferă găzduire web gratis (googlepages), susţine programatorii (Google Code), oferă un sistem de căutare geografică imbatabil (G Maps) şi oferă albume foto pe web împreună cu softul necesar (Picasaweb) – concurent direct pentru Yahoo Photos/Flickr. Nu putea scăpa ocazia oferită de bloguri, aşa că a cumpărat Blogger, platforma care rivalizează direct cu WordPress. Personal, cosider că WP e superior dacă ne gândim numai la posibilitatea de a salva offline conţinutul şi de a-l pune apoi pe propriul server şi domeniu. Ca să nu mai vorbesc de comentarii.
Şi un intrument pentru analiză, Google Trends, şi câte şi mai câte din Google Labs.. e şi calculator aritmetic, convertor de unităţi de măsură (încercaţi!) şi, de ce nu, translator automat.. asta pe lângă Froogle.
Şi-a lansat suita de aplicaţii pentru Desktop (G Earth, Picasa, Desktop Search & stuff). Asta ca să ai Google şi offline!
Pentru cei care au avut răbdare sa parcurgă totul, o mică dovadă că IE sux şi o aplicaţie Google de care sigur nu ştiaţi: Trendalyzer-ul, un sistem animat de grafice bazat pe Flash, puteţi alege din listă orice ţară şi parametru şi simula apoi evoluţia în timp, comparativ cu celelelte ţări. Eu am ales numărul de mobile din .ro. Şi, pentru că Google e haios, GFlush.
La multi ani, Gogule, şi celor ce-l folosesc cu succes!

Update: Dacă sunteţi curioşi cine, de unde şi ce mai caută pe Google, există ZeitGeist şi Google Insights ca să vă lămurească.

Review Google Chrome

http://www.google.com/chrome

[post under construction]

Flash pe un cont limitat

    Să zicem că lucrăm la un calculator cu Windoze şi contul este de tip Limited. Dacă vreţi să vă uitaţi la ceva pe YT sau să jucaţi un joculeţ în Flash, şi adminul n-a avut grijă să-l pună, sunteţi în impas, deoarece installer-ul nu va funcţiona fără privilegii administrative. Nu sugerez aici nici o escaladare a lor (încă)
Soluţia se numeşte Firefox Portable. Bineînţeles, nici el nu conţine suport Flash, dar poate fi uşor adăugat. Pentru asta e necesar să luaţi plugin-ul oficial de aici şi să-l redenumiţi în ceea ce este de fapt, o arhivă zip. Din ea veţi copia două fişiere, anume flashplayer.xpt şi NPSWF32.dll în \FirefoxPortable\App\firefox\plugins. E necesară o repornire a aplicaţiei, şi Bingo!

Menţionez că soluţia nu-mi aparţine, o găsiţi (în engleză) aici.

A venit toamna..

Acoperă-mi inima cu ceva,
Cu umbra unui copac sau, mai bine,
Cu umbra ta.. 

Ascultă

Dumas, mereu tânăr

     Cei mai mulţi dintre voi au citit Dumas undeva între generală şi liceu (cei care citeau), iar eroii lui sunt un fel de caraghioşi fără atracţie pe lângă Piraţii din Caraibe, Spartanii ori Neo din Matrix. Totuşi, dacă aţi reveni la După 20 de ani sau Vicontele de Bragelonne, aţi constata că maturitatea vârstei vă face să vedeţi şi altceva în afară de dueluri şi amoruri.
     Pentru că Dumas a alcătuit o frescă a întregii societăţi franceze a vremii, amestecând faptele istorice cu multă fantezie şi creând personaje de un pitoresc aparte. D’Artagnan, eroul îmbătrânit, devine un om de curte plin de experienţă şi ale cărui şiretlicuri şi spirit de observaţie îl fac un model de observat cu atenţie. 
    Modul cum rezolvă diversele situaţii în care este pus, cum se adresează şi cum se poartă atunci când tensiunea atinge cote maxime poate fi invidiat de orice personaj de filme de acţiune. Ştie când să vorbească, dar mai ales când şi cum să tacă, iar Athos rămâne modelul de prietenie pură, nobilă şi dezinteresată – ce nu mai concordă cu dorinţa de azi a multora de a fraieri pe cei din jur..

    Recomand cu căldură o revenire la cărţile adolescenţei. A uita să fim copii înseamnă a uita să ne bucurăm de viaţă..

Dune

Arrakis.. Dune.. planeta deşert..

      Am citit doar primele două din serie (Dune şi Copii Dunei) şi pot spune că pe drept Frank Herbert are un loc între clasicii SF-ului. Construieşte un univers închegat şi interesant, plecând de la celebra metaforă a mirodeniei.
     E, dincolo de partea ficţională, o fabulă cu implicaţii directe în geopolitica de astăzi. Deşertul şi mirodenia zensunniţilor devin prada Imperiului, viermii producători de mirodenie sunt în pericol de dispariţie iar perfizii Harkoneni (cu Vladimir în frunte) nu s-ar da înapoi de la nimic pentru a rămâne la putere. Împotriva lor se ridică un popor al deşertului, umil, dar învăţat cu suferinţa şi adaptat perfect la mediu. Dintre ei se formează brigăzile morţii, ce luptă pâna la capăt cu asupritorii. O dată cu îmbunătăţirea nivelului de trai, se simte o degenerare atât religioasă, cât şi a bunelor obiceiuri de supravieţuire. Totul se leagă.

Totuşi, cine să fie Atreizii?

    Melancoliile unei fete sunt pline de farmec. Ale unui băiat, jalnice şi demne de milă.

      Să stai cu o prietenă pe messenger are farmecul fructului oprit. Să stai cu iubita sau soţia are aerul de împlinire a unei datorii. 
      De aici, celebra şi nerostita dorinţă “sunt singură şi tristă, vorbeste-mi despre nimic două minute, numai să-ţi aud glasul”.

Creatorul precis ţine partea companiilor, altfel ar fi făcut măcar o singură fată open-source!

H3ll(o), w0rld!

    Howdy, happy h4×0rz out there! And a warm welcome to the new kid on the block!
    Acest blog a apărut pentru că mie îmi plăcea să spun şi altora câte ceva despre ce ştiu, iar lumea era prea ocupată ca să citească mail-uri de la mine. De-acuma, cine vrea n-are decât să vină aici şi să citească! It’s free.
    Încă sunt nehotărât dacă să procedez ca ceilalţi bloggeri şi să scriu şi despre viaţa personală. Cred că nu-i aşa interesant pentru oameni ce mi se întâmplă mie, dar diversele experienţe pot fi sintetizate sub forma unor pastile uşor de înghiţit de Filosofie ieftină. Povestirile originale încă le păstrez nepublicate.
    Have an xploit-free day!

Spread Firefox!

    Cei care încă folosesc IE sau Opera mai au o şansă astăzi să fie iertaţi.

Firefox a stabilit un record mondial!